decembrie 10, 2006

CUTREMUR


 Era 1 noaptea când lumea din jurul meu s-a transformat
În ceea ce vedeţi.
Am “ieşit din poezie” şi am coborât în stradă! Alţii tocmai îşi făceau
Rugăciunea de seară, unii fumau, unii făceau dragoste...
Oraşul era tot acolo!! Mă plimb pe străzi ca pe podiumul unui salon de modă
Lansez ultimul “look”, inventez un nou mod de a fi; cluburile îmi ţin isonul,
Strada e luminată pentru mine, îmi strigă “La mulţi ani!”
Am auzit un copil strigând “Mă piş pe Moş Crăciun! Kač parai?!” dar tot nu am plâns
Oraşul era prea viu, mai viu ca niciodată. Nimic nu m-ar dărâma acum, iubesc prea mulţi
Acum şi deodată...AM ÎNVINS !!



Mi-a crescut degetul într-un cristal
Cu vână cu tot
Şi capătă culoare pe zi ce trece
Mă voi întoarce la el din timp în timp
Să-mi spună poveşti despre
Metrou, tricouri, ţigări, Moş Crăciun,
Mihaela, verde, P.C.-uri, Intel Inside
Hero In, migdale, Cola,
Adobe Photoshop, cărţi,...
Şi tot ce am ratat sau nu între timp

Nu-ţi cer să mă iubeşti aşa cum sunt
Ci te rog să mă iubeşti aşa cum vreau eu!
NUMAI AŞA îţi pot fi totul!!



Fata cu degete de roză
Prin creierii mei du-te – vino
du-te – vino ... de sute de ori
până la tic
Dar voi toţi v-aţi născut obişnuiţi
Să puneţi pumnul în gură
De aceea vreau să-mi tai
Ambele mâini
De la cot
Şi să le arunc la porci...
La porcii ăia despre care
Eu credeam înainte că mănâncă oameni
Dar nu este adevărat;
Numai oamenii se mănâncă între ei
Şi ne-am învăţat dintotdeauna
Să dăm vina pe toţi diavolii pământului.Însă ei sunt paralizaţi
De frica noastră. Îi înspăimântăm



Hai frate, de ce nu se întâmplă nimic?! Dar stai puţin ... că nici nu l-am terminat..
Mai are! şi ce astept eu să se întâmple de fapt, totul e ca intelectul meu să-mi ia “eu-l” în braţe, să-l legene, să-l alinte, să-l adoarmă .. şi eventual să-l ucidă în somn. Nu asta trebuie să se întâmple?! Nu despre asta vorbesc toţi?Nu asta vor toţi!! ei bine, eu pot să o fac în 15 minute!
Dacă plec de aici, să nu cumva să mă confundaţi cu îngerul meu păzitor! Să nu încercaţi să mă luaţi în braţe, să mă opriţi la voi! Faceţi o mare greşeală! Pentru că eu nu am înger păzitor!...Eu am un Arhanghel! Cu sabie, platoşă, forţă şi tot ce-i trebuie unui războinic. Iar capul lui e capul meu. Nu-l am nici pe umărul drept nici pe umărul stâng, il am pe centru! E mereu în dreptul meu, în spatele meu şi când e nevoie trece în faţă. Atunci eu îi văd doar ceafa. Tare aş vrea să fiu în pielea celor care mă urăsc sau mă iubesc deplin. I-aş privi cu ochii lui.




2 comentarii:

Anonim spunea...

cine dracu' mai are nevoie de povesti, astazi. sau ieri..?

Maparlo spunea...

viitorii tai copii